As vrea sa fiu o stanca de piatra,
fara ochi,
fara urechi,
fara inima,
o stanca doar.

Vremea sa treaca pe langa mine
ca un fluviu imens.
Ani, secole, milenii de durere,
de vaiete neintrerupte de jale
sa treaca,
si eu sa nu simt nimic.

Moartea sa-si intinda asupra lumii
aripile ei negre de smoala,
ca un voal imens, indoliat.
Si orice suflare nevrednica de viata
sa dispara.

Doar astfel voi fi razbunat
pentru durerea mea adanca,
pentru lacrimi,
pentru sperantele desarte,
pentru iubirea mea,
zadarnica ca si viata-mi.