Iubirea mea, ascultă-mă!
Tu ești un arbore!
Un arbore cu crengile spre cer...
Cu frunze-speranțe și doruri-flori...
Speranțe ce se usucă și cad,
Dar îngroașă cu ele stratul de humă,
Din care TU, Iubire, te hrănești...
Florile cresc, strălucesc și ofilesc,
Dar nu pier de tot niciodată...
Anotimpurile noastre se perindă în continuu...
Ciclul va reîncepe cu siguranță!
Cu siguranța iubirii mele...