Nasturii egoismului

mi-am închis haina
la toți nasturii egoismului,
și am continuat să scriu poezii
bându-mi cafeaua
în timp ce afară, pe geam,
mame cu copii în brațe așteptau
în fața bisericii
o minune: o felie de pâine.
Era frig în mine
și îmi lăudam poftele
micului dejun, prânzului și cinei mele,
în psalmi
din care lipsea Dumnezeu,
cerșetor slab - mort fără domiciliu -
de inaniție...