Ondina răsfrânt-a coralii
aspriți în vârtejuri
de vise-căluți
învârtind curcubee
rostogolindu-se-n sidefiu
prea rotund
noaptea
picurând luna
în soartă

(Să nu fim toți doar zei rătăciți...
Mai rămâne o sete de viață aici...)

Se-ncalecă val
Neptun trezind năvalnic
stele de mare
înfiorând
indigo orizonturi
prea feminine
prea mișcătoare
șovăind
melci

(Să nu lăsăm ofrandă fecioare în mare...
Mai rămâne o patimă neîmplinită aici...)

Alge-păduri piaptănă
corăbiile-n mistral
șuierând tainele
Geei
depănând tristeți
în seci fiorduri
de suflete
navigând
fără busola
Cronos înghițind
secunde
reci


(Să nu rostim numele tău, Lorelai...
Mai rămâne o iubire nestinsă aici...)

Șiraguri scoicile
pierd zâmbetul
căzător
în luntrea lui Caron
sfărâmate mereu
într-o răsuflare
Eol chemând
același destin
la același festin
zeii revin

(Să nu ne trezim Zeii prea curând...
Mai rămâne un pământ ce naște aici...)