perla de sare
te ivesti printre gene
din durere
plangi cu ciuda
caci vise neintrupate
te mistuie adanc
iti aud tipatul de jale
risipindu-se pe obraji
repeti acest ritual
existente intregi
apoi incepi sa privesti
farmecul nemarginirii
observi micimea tristetii
si-ti abandonezi cu putere
dorurile nematerializate
gustul iti devine dulce
strigatul se transforma
in cantec duios
curgi firesc in circuitul naturii
fara aroganta si pretentii
renuntarea e totala
ai devenit lacrima adevarata
de fericire