prima


universul
e plin de ochiul tau, frumoaso

tu-
imi citesti in caimacul leganat ars poetica
celor doua suspine
imi vorbesti de pita taranului inflorita de griji
ca palaria lui moromete de visare
buzele tale hulpave imi strapung singuratatea
[;] ma osandesc
osiile carutei cu doua tiganci
silabisesc chicotind refrenul
unui altfel de mine,
unei nirvane fluidizande,
unei reverii de primavera ratacinde in noi

universul
e plin de ochiul tau, frumoaso




a doua


sa nu imi iei tacerea
ca o abatere de la regula

nu-i asa ca noi (?) ne judecam sotronind poarta sarutului?

tu, frumoaso
imi dadeai in vileag papadiile
cu pasul tau stanescian de domnisoara

iti imparteai pe zile tacerea
(te temeai sa nu-ti ajunga, pesemne)
iar dihania te obosea mai tare decat caruselul blestemat de osirisi
iti adjudecai gandurile cu un mine deja consonant
oh, tu-
primadona juisand de pacate
ai sa ma chemi
sa pun punct sub semnul intrebarii
si sa renunt la virgule pentru ochii tai;
[…]


frumoaso
sa nu imi iei tacerea
ca o abatere de la regula



a treia
si ultima



de obicei
o trilogie incepe si se termina cu tine, frumoaso
si alfabetul incepe si se termina cu tine
doar festivalul mai tine pana duminica
versul meu,
e doar o zgarietura pe raboj, e
doar un bob de nisip, doar un fir de par al tau,
e doar un atom, da – un microb

uf, scripcare
cum mai miroase vioara ta de cantecul asta a melancolie!

ai sa imi bantui fanteziile
cu lauda scrasnetului tau stradivarian
eu
te-am pruncucis din pana, ba nu, din calimara
din mine, din mine

process ireversibil:
a) balul se amana din pricina ninsorii cu fluturi: da!
b) acea toamna semana cu un fost coleg de-ai mei: da!
c) primavera are miros de iasca: da!
d) aveti grija de cai la cernobal: da!
e.. sa mearga studentele la drept: nu! nu la drept, la edgar quinet, la pitar mos sau
(mai bine nu!) sa nu mai mearga!
ce atata poezie-n avans?

de obicei
o trilogie [..]

se spune ca in final, frumoaso
eroul ori innebuneste ori