O notă cheie de-aș putea produce,
Cu-a ei vibrații destrămând lumină,
S-ar așeza o noapte-n jur deplină
Cu mii de guri ce încă pot s-apuce.

Când Iosif cu-a lui trâmbiță divină
Din Ierihon lăsa zidiri năuce,
S-au mai păstrat rodirile caduce
Să-nchege timpul veșted ce-o să vină.

Nimic în mine singur nu sporește.
De-aș fi părtaș acordului zeiesc,
M-aș revărsa-n cascada ce lovește

ÃŽn tulnicul altarului ceresc,
Dar prin artere Logosul vuiește,
Zidiri de gând, nădejdi se prăbușesc.




17 iunie 2004