Las la voia ta,
precum și astru ce răsare...
apusele priviri,
ce cad în dorul tău.
Și n-am să vreau....
să moară,
pe veci de supărare.
Aproape-mi e lumina
departe în blestem.
Aș încerca să-ți spun...
povești ce par doar triste,
așa cum tristă-i luna...
când tu o părăsești.
Revoc inifinitatea...
cu care tu te lauzi,
lăsându-mi universul,
în tainele cerești.
Doar tu, vestite soare...
ce te transpui în raze,
să fii eternitate...
de-acum în calea mea.
Și nimeni să nu poată,
să mi te ia vreodată...
precum soră și frate,
căci eu sunt casa ta..