Amețitoare taină,
lăuntrică simțire...
te-mpovărez cu dorul ce mușcă din tăceri.
Ascuteți cutezanța și lasă nemurirea,
să ducă mai departe...
rupturi din cântul meu.
Blamez o neștiință a celui ce nu crede,
a-ți exprima iubirea...
e harul cel firesc.
Aproape din aproape,
iubire din iubire...
e pătinașa fire,
e simțul omenesc.
Căci v-am iubit,
vă voi iubi, deacum încolo...
și-am să presar iubire-n jur mereu.
Chiar dacă tu, ce te numești un seamăn.
N-ai să sădești iubire-n Eu-l meu.