îmi urăsc oasele
pentru felul in care îmi
sprijină pielea

îmi urăsc carnea
pentru formele pe care le ia
întâmplător,pe fața mea

încep să mă neg
prin punerea față in față
cu propria mea piele
cu rămășițele de carne ce mă zdruncină

incompatibilitatea cu socialul
în ciuda aparențelor pe care
carnea de pe fata mea le susține
îmi sugerează mortalul
din cuvintele lor,nu știu de ce oare
îmi par ele lipite de carne
care la rândul ei pare lipită de piele
"tu" îmi pare lipit prosteste de "eu"
desi eu nu sunt legat de nimic
nici măcar de tine,ătât de rău imi pare

carnea lipită de cuvânt
cuvântul lipit de piele
pielea lipită de sensul cuvântului
și sensul lipit inconștient de cuvânt
totul e de o concentricitate perfectă