aș vrea să te întâlnesc pe stradă
într-o rochie mulată cu reflexe albastre
să ne privim fără "bună ziua" sau "cum e vremea la tine"
aruncându-ne trupurile în malaxorul iluziei
dezgolind pe rând ochi, degete, fese, brelocul tău cafeniu
sub o pătura aspră așteptând primăvara
eu dumnezeul visului tău
rescriind biblia pe tăblițe de carne

era un fel de seară
mâinile tale mă umbreau nefiresc între sâni
îmi crucificam buzele în ritmuri de tango
iar tu călăreai secundele sorbind gutural
fragmente de chip într-un adagio al plăcerii
ne schimbam inimile în joacă
fugărind psalmi peste șolduri
erai doar un alt tărâm cucerit
tribut de suflet
rătăcit între coapsele
unei mirese îmblânzite