Ma uit cu ochii atintiti spre mare
Si parca vad un cal inaripat
Ce-mi duce vesnica speranta
spre un taram de neuitat.

Si parca marea este al meu suflet,
Cand linistit , cand tulburat ,
Purtand in dragoste eterna
Al valurilor cant, neincetat.

Iar noaptea, cand stelele-i mangaie cantarea,
Pe mine visele ma prind
Si luna-n vesnicul albastru`
Imi lumineaza chipul adormit.

Dar ma trezesc, privind spre mare
Gandind ca n-as fi existat,
Ci doar in suflet ce in a sa chemare,
De valuri este tulburat.