mi-e gustul să cioplesc în cuvânt,
o apă de cioburi să spulber în gând,
în dinți să strivesc armonia de piatră
întunericul să-mpletesc în mânia lui sacră.

să stârnesc amintiri macabre
să dezbrac imagini acre
să plonjez adânc în abise
să zgârii răni neînchise.

mi-e gustul să scriu în lut,
în rune să ard trecutul slut,
să cuprind în palme plictisul,
cu vise să-i alin plânsul.

să sărut o lacrima-albastră
să arunc în cer o piatră
să mă învălui în pasteluri moarte
să înghit o ploaie de astre.

mi-e gustul să cânt în culoare,
blesteme să atârn în zare,
să mângâi suave voci de pământ surd
diamant să toc mărunt.

să adulmec un urlet de lună
să ucid a spaimei spumă
să trezesc uimirea-n scâncet
să pătrund tăcerea-n cuget
să îngrop în absint versul magic
să respir amorul tragic...

mi-e gustul să mă-mbrac în alb
fiindcă mă sufoc...
CU ÃŽNTUNERIC!!!