Cântecul sferelor

Ca sub un clopot ne înlănțuim trupurile,
Ne vedem și nu ne vedem,
ne auzim și nu ne auzim,
sângele ne picură prin vene
ca un balsam țintuind
peceți nevăzute.

Străjerul timpului ne ține
disperat,
atârnați deasupra norilor;
nu mai plouă, nu mai ninge,
toate anotimpurile s-au perindat
într-o singură zi
ca-ntr-un carnaval de Rio.

Un cântec al sferelor
ne ține înlănțuiți
în clepsidra
fulgerată de timp,
. . . . . . . . . . . . . . . . ..
tu și eu ,
ca un vis colorat,
iubindu-ne.