Dragoste, în cuvintele tale nimic nu e fără rost și răsucit
până la apus orologiile mele te-au aflat peste tot în mare
cuprinsă în ghiocul de lumină albă plutea un sărut topit
fumegă cuvintele așezate de-a valma înainte de gândire
călătorind înapoi în imperiul timpului din spațiul unit
sublimă respirație a mării cu verdea-i rochie din solzi
obrazul îngropat în creasta valului înflorind zenit
nobilă frumusețe de-mbobocire pe mări de iriși
un cântec-armonie ș-atâtea feluri de prețuit
șoapte îmbrățișate de valul fierbinte
mâna mea va-nnopta în cuvinte
trăgând înapoi o noapte
logodită în șoapte
de dragoste...