Ploua cu cântec și cu cearșafuri
albe - de cretă, fulgere divine -
Ploua poemul neînceput,
cu lacrima tatălui meu ploua.
Cu iubitele tale prostite,
ploua pe șoptite pe străzi;
copiii noștri juliți
de mai devreme se iubeau !

Ploua cu "Mai lasă-te pe spate"
domestică ciuta zâmbea
bolborosind deșertul

Ploua cu irișii noștri
ploaia.
Și orbi de mână ne rugam
norii să răcorească altă planetă.

(Linului)