Bătrânul privea stele.
Acolo, pe colină,
Turnurile printre ele
Se înălțau în lumină.

Drumurile închise ajungeau la el,
Cel vechi prin vremuri și totuși încă tânăr,
Printre plopi argintii vântului citea gazel
Iar timpului îi oferea un umăr.

Bătut de vânturi și ploi,
Ca o umbră de păgân,
-Frunza cade în noroi-
Rămâne el, castel bătrân.