În liniște de liliac alb
Despletind mirosuri pe vise pierdute
Iubirea mă pupă apăsat pe gură
Căutând o poruncă în mine
Mi-e dor de atâta drag
Cât nu mi-e dat să am
Mă cern peste tine
În blânde descântece
Înșir mărgele din lacrimi neplânse
Sunt o poveste a sărutului tău
Din orașul de sticlă albastră
Doar cutia de scrisori
ÃŽn care mi-ai uitat numele
A înflorit de dorul mâinii tale
Și nici ea nu-ți mai știe chipul