ia-mă cu tine pe partea de lume
unde cuvîntul tace cînd spune
și bunăoară coboară
vîntul prin vene arcuș de vioară
în note albastre ce n-o să ne doară

eu – cîrdul de ciocîrilii
tu – cerul spre care mă-mbii

dospită firimitură umblată din gură în gură
cînd n-am înțeles gîndul ce ne-a ales
steaua de ce ne-a cules
vinul pieptănat în răspăr
de-a harul spre adevărat

eu minus tu – căruța cu flori
eu plus tu – același vis aproape de două ori
radical din mine ori tine –
crucea ce nu ne mai vine