Lasă-mă să te-nec
Cu o ultimă lacrimă
Ce va curge din ochii
Înroșiți de sânge pal...
Îneacă-te într-o mare
A picăturii, căci eu curând mă voi duce
Spre un alt pahar de durere
Ce mă va otrăvii încet, încet...
Formează-mi neîncetat aceeași cascadă
În care te speli în fiecare noapte
Sub un susur lin al plânsetului
Mă ai, suflete! Mă ai!
Mă ai... și încă mă ceri!