Aripi


Uneori, am impresia
că aș vrea să ucid
cel dintîi sărut
al părinților,
ca și cauză a vieții mele.


sînt tînăr, Doamne,
cum voi putea grăi
eternele cuvinte,
cum poate palma mea
să prindă veșnicia?


unde coincidența moare
în brațele determinării
se află ascuns sînul
din care îmi sorb
înălțarea și suspinul.


dar cîte clipe
voi mai sta
ascuns în poezie?


aștept răspunsul laolaltă
cu marea așteptare
a lumii,
încît nimic să nu-Þi mai spun,
nici laudă și nici împotrivire...