CONFUZIE

Aduc adesea deasupra mea
O umbră…
Și-adeseori nimic nu mi-aș putea dori
Decât să fiu :
O umbră…

Fără să las o urmă
Pașii mei se-ndreaptă spre incert
Și vag și tot mai vag
Mă simt ca o nălucă pe nesfârșitele cărări
Înțepenită-acut de-un straniu vis
De-o altă umbră nevăzută
Mă regăsesc în vastul labirint albastru
Căutând o umbră a unui fir de rai…

Aduc adesea-n fața mea
O umbră…
Și-adeseori nimic nu m-ar putea salva
Decât să fiu:
O umbră…