În jurul meu duhnesc a viață
nouă sute nouăzeci de oameni
ca-ntr-o temniță
de nouă sute nouă zeci de oameni
sunt atinsă pe frunte
am mirul lor curs pe umeri
puterea lor peste ochi.
Și ei se iubesc, doi câte doi, de
nouă sute nouă zeci de ori
ei se iubesc lângă mine
cu brațe înmulțite și respirări perechi.

Pruncii lor îmi urlă victoria
de care n-am fost vrednică
niciodată.