Mă supun regulii nescrise
ce-mi cântă doina uitării,
clipele mele-s proscrise

tăcerii.

Dorinţele toate sunt chinuri,
suavă-i iubirea ce plânge,
speranţele - visuri

nătânge.

Povară mi-i trupul strigând,
cerÅŸind obÅŸteasca-ndurare,
zadarnice lacrimi curgând

amare.

Destin, suferinţă adâncă,
mă legeni pe braţe părinte,
adorm în suflet de stâncă
printre atâtea…

cuvinte.

… Tăcerii nătânge,
amare cuvinte,
părinţi de stâncă,
morminte.