Singur , mă îndrept pe calea nevazută
Alerg mi se pare că merg
Firul de nisip abia se strecoară
Dintr-o încăpere in cealaltă a clepsidrei
Mă trec clipele sau mi se par că trec
Sunt in pragul nebuniei
Mă cert cu mine din ce în ce mai des
Mă cert pe mine , mă înfurii pe mine
Nu mă înțeleg…
Urma mea lăsată in viață
E aceeași cu cea a pașilor tăi
Lasați pe malul mării , dar apa îi șterge
Precum o urmă de cretă lăsată pe tabla neagră
Mă sterg și eu din amintirea ta
Tu , timp ,burete al vieții mele
De ce mă ștergi , de ce mă uiți?
De ce ai inima de piatră , și suflet de gheață
De ce , de ce…
Plâng , mă prăbușesc precum grindina
Lovesc pamăntul , mă răzbun
De ce mă razbun … nu știu
Mă întreb de ce și nu-mi răspund
Te întreb de ce și nu-mi răspunzi
Întreb dar știu răspunsul .