Vină port chiar de n-am vină
Și-s răzbunat de tine sau de cei
Deprinși în zvonuri de duzină
Încendiind greșeala cu scântei

Sub cinste resemnez o teamă
Ca să nu pier precum un fulg
Pe palma-n care se destramă
Ziua cu răcoarea de amurg

Instinct viclean ucide știre
Și împacă rostul din natură
Sunt social și storc din fire
Doar omenescul pe textură

Ca rău să nu mai văd domnind
Peste bun cucernic în colind.