pereții umbrelor din noi
ascultă orb, răsună goi...
în ora veșnic timp în cub
iubirea-n sfert e-un vis la tub

... și-n rosturi fără de-nțeles
un colÈ› de noapte mi-am ales
să-mi fie pernă pentr-un vis
cu ramuri prinse în abis,
să mă trezesc cu flori din ieri
- pe buze trup de mângâieri -
spirale-n destin de harpe
răstignite-n ochi de șarpe.