Ai să mă ierți de fel de fel de lucruri
Ai să-mi accepți schimbări de opțiuni?
Tu știi că port pe sub mătăsuri, lanțuri
Și-n sânge am spitalul de nebuni.

Ai să mă ierți că fug din așternuturi
Să beau o gură din tăcerea nopții
Temându-mă că, poate, vechi blestemuri
Mi-mbracă somnul în cămașa morții?

Ai să mă ierți de vreo minciună mare
Ce-am să ți-o spun, clipind copilăresc,
Ai să mă ierți pân` la epuizare
Că sunt așa cum sunt și te iubesc?