Nu iert prin ură o iubire slabă
Ce n-a avut eternul întru slavă
A cerne pe gene clipele de-o zi
Vădește semn că doar de ele ții

Statornicia este carta vieții mele
Printr-o iubire cu prolog în stele
Iar pe pământ cu împlinire pură
Ca să păstreze legea din natură

E bună gândirea prinsă de izvoare
Deși ele trec fără de gând în trup
În unda lor se-alintă chip cu soare
Și-n prunduri vrăji de sfinx se rup

Petrecerea cu clipa luminii de o zi
E iubirea stinsă înainte de a fi