Tu treci tăcut cu suflet de popor
Și nu pretinzi aceasta ca scuză
Copil fiind nu ai avut izvor
Nici codru să le iei ca muză

Izvorul tău vine din loc ce nu e
Nici urbe nici sat ci lumea toată
Cu flăcări de Olimp sau de cățuie
Slăvind iubiri de mamă și de tată

Iar codrul e visul baterii de vânt
Peste frunzele verzi și uscate
Când somnul ascunde orice cuvânt
Ce intră ca piatra tăcut în cetate

Tu nu vrei să stai la bun adăpost
Ca ursita să-ți fie loc fără rost