Mă joc cu ziua-n tâmple și mă doare
Splendoarea unei vini ce mai suport
Trudirea gândului dispus să-mi care
Cuvintele prin aer fără sort

Mă joc cu-aiurea vrând mireanul
Străzilor cu ștrengării naive
Lângă fecioare străbătând aleanul
Credințelor în dragosti posesive

Mă joc cu Dumnezeu că nu mai pot
Să lupt c-o lume care și-a propus
Virtuți să prețuiască-n Aristot
Lângă noi vicii ce s-au recompus

Mă joc cu toate și omit furtuna
Ce mi-ar reduce iubirile la Una