Umblu-n neștire pe potecă.
Prin vale caut muguri, semne.
Moștenitor eu sunt al iernii.
Mai curge-ngheÈ› pe apa Cernii.

Sfarm vreascuri umede, nedemne.
Pe munți zăpada se mai vede.
O singură-nverzire-n cale
mă ține locului, mă pierde.

Și soarele ajută-oleacă
prin vaduri negura să treacă.

Legenda spune că pe-aice
Euridice, fata tracă,
din iaduri și-a mutat în sălcii
a jale - părul lung și verde.

Și prind în palme ce mă pierde,
mătasea grea și jalea verde.