parodie după " Portret de femeie banală și eu poetic" de Virgil Titarenco



Ea - cu flaner de mohair
Eu - jucăuș ca un fachir
Privea nătânga stând la geam
La trecători, și nu eram
Când, în sfârșit, eu am venit
Vreo două palme mi-a lipit
A rezolvat, însă, cu ele
Sursa neliniștilor mele
Tăcerea ne incomoda
Și-a luat cuvântul, sigur, ea
Ca un pian dezacordat
S-a pus muierea pe urlat
Văzând cât sunt de inutil
Eu m-am retras, tiptil-tiptil
Și înainte de-a ieși
Am apucat a profeți:
În câțiva ani vei fi banală
La menopauză și cheală!