nu eu
sunt frunza ce-a căzut
cand toamna te-a durut
nu eu
sunt sora ta de soare
si nici din intamplare
să nu incerci să m-aduni
din miez
de albastră zare
că vei starni furtuni
de umbre inselătoare
si cai de foc nebuni...

nu eu
sunt calea ta de rouă
străină sunt aproape
de-al lacrimei fior
ca piatra zac
sub ape
si spartă
adanc in două
mi-e sufletul
departe
de setea ta
izvor...