Ca un izvor sufocat de piatra
Ma zbat sa ies afara
Sa-mi tin in mana timpul meu
Acela ce ma-ndeamna iara
Prin arse ploi sa curg mereu

Ca roua ce-n poala diminetii
Isi lacrimeaza rostul firii
Eu lacrima din chip de lut
Imi las placerea inchipuirii
Sa plac ce n-am placut


Nu stiu sa stiu fi-va vreodata
Inchipuita a mea placere
Ori poate-n inima-mi de piatra
Izvorul plange in durere