Praful greu mă tot impinge
Să adorm fără de vise,
Ochii nu mai pot atinge
Răsuflarea ce mă prinde.

Mă-nfășor cu amintire,
Te mai las să cazi din cer,
Așteptând să vină iarna
Să invoc durere în poem.

Peste toate, sorb tăcerea
Peste toate, cad în șoapte
Tu, de-acolo, dintre doruri
Să-mi trimiți o sărutare.