țesuturile îi îmbătrâniseră și nu mai vedea bine decât decadența cu indiferență prea puțin mascată se lăsa pe mese noaptea ca pe niște paturi culorile diverselor băuturi se desfășurau atunci pe retină și se devorau unele pe altele/ întinderi de zăpadă prefigurarea unui nou alcool/ țesuturile indiferente/ visul roșu călare pe steagul noii insomnii și râsul îmbietor râsul neînțeles, râsul vulcanizant al terorii//

oasele dureau subțire mușchii primeau totul ca niște saci de nisip și de multe ori nimic nu ajungea la creieri să te poți săpuni bine pe conștiință
dimineață devreme pantalonii opuși mormanul de haine nespălate și în general destrăbălarea propriilor lucruri/ întinderi de zăpadă prefigurarea unui nou...

mâna lipită de geam a topit gheața a rămas acolo dacă vrei vezi mâna învinețită după câțiva ani țesuturile îi îmbătrâniseră
săvârșea de cu seară un program riguros al băuturii care se desfășura între retină și șirul de sălcii cu mare efort pedalele pline de noroi împinse înainte prin lunca pe care apa mureșului o inunda în fiecare noapte/ vâscos bicicleta se mișca înainte ca râsul îmbietor al zăpezii să se retragă/ rămâne o mască de noroi neîntărit pe care îți lași totuși ca un bărbat apele vâscoase
mult prea diluat până la întoarcere o mână se prinde de spițe și se retrage treptat pe când întinderi de zăpadă prefig...

namitumi nimic să-mi mai dai doar sa-mi fac pofta pe bicicleta zburătoare dus și întors din lunca acestui bărbat condamnat ca să sape lopata cu coada plină de săpun nu este pentru pământ dinții roșii ai mortului scot râsul vulcanizant al terorii în geam șapte degete și caii de bronz hergheli pe masă în general destrăbălarea propriilor lucruri este un drum mult prea diluat îți lasă mitindedapată prefigurareeeea unui nouuuu alcool