agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-18 | [This text should be read in romana] | Submited by Dely Cristian Marian
Marea lovește digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem la capăt. Piatra udă luneca și, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenți, ne puteam prăbuși în apa ce fierbea dedesubt. Dar am fost atenți. Ca totdeauna. Atât de atenți încât într-o zi vom renunța să mai pătrundem pe dig. Ne vom mulțumi să ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar și îl vom uita în cele din urmă, vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărâți să mergem la capăt. Acum chiar dacă aș merge pe dig, nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca sau pot înainta curajos. E totuna. Și-aș vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an și unde, să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb cine sunt, ce vârstă am și ce caut aici. Și de ce m-am oprit în fața acestui dig, ca și cum l-aș cunoaște?
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy