Mi-ai mușcat visul
dimineții
ca să-mi îndrept privirea
spre fereastra
înnegrită
de corbi.
Mâinile mele
se țineau strâns
de brațele
deșertăciunii
și te-ai repezit
cu șuierături de șarpe,
să-mi tragi pământul
de sub picioare.
M-am apucat disperat
de un fir
din creștetul tău
și m-am prăvălit,
cu gândul la timpul
în care Dumnezeu
îmi ținea mereu
ușa deschisă.