Copilașul întindea mânuțele
spre cerul din care cădeau,
măzgălind diagonale, stele.

Pe rochița-i albă fără pată
țeseau aripi doi păianjeni
Se alintau doi fluturi dalbi
pe creștet, printre plete negre.

Prin iarba proaspăt cosită
adulmeca pământul
după rădăcini
Copilul.

Abia se răcorise țărâna
după ploaia de îngeri
Crescură lacrămioare
la cap de copil.