Îmi ninge noapte pe cuvânt,
îmi plouă stele într-un cânt,
îmi este chin în dimineață
iar lacrima mă strigă-n ceață
când rătăcită sunt în dor
și-mi caut viața într-un nor.
Îmi strig durerea în ecou,
în gândul vechi, în visul nou
și mă ascund în ierburi moi
crescute-anume pentru noi.
Și somnul cade peste gene
cu amintiri de sânziene.

21 iunie 2009