până la urmă
tot la aceleași compromisuri ajungem
îngeri cu maturizare forțată
rătăcind prin lumi virtuale
în căutarea unui dram de tandrețe
fericirea, o lacrimă
prohibită de zei

gesturi mecanice
impozit pe cuvintele spuse din inimă
chirie pentru lumea pe care-o ducem în spate
nu mai contează nimic
doar legea și ordinea
chiar dacă sufletul nostru venetic
cerșește în haosul cărnii

ne ascundem speriați
visăm cu deșteptătorul la tâmplă
jurnal personal cu tristeți și angoase

până la urmă...