flori în jurul casei
fântâna mereu descoperită

în grădină, pe masa albă
un evantai și o pereche de cărți

ascultă foșnetul ierbii
leagănul de lemn
plânsul subțiat
de închiderea pleoapei
umbra apropiindu-se-ncet
ca o ghilotină
cu aripi

ce îi lipsește morții mai mult
decât să fie mamă?
să-și mângâie copilul
cu ochii stinși
cu tăcerea solemnă
și zâmbetul
nesculptat de vremelnicie