Cumva toată risipa asta de cuvinte n-a dus nicăieri
Rămânem la fel de amorfi ca îngerii în cădere
sub un curcubeu văratic.
Mă minunam aseară că pășim diformi
printre lucruri sfinte
și ne spargem de obiecte ne sfărâmăm de margini
până ne intră mizeria în coaste
și sub unghii
La rădăcina firului de păr stau muzele
alungate din creier
mâinile inerte care refuză împreunarea rugii
cerșesc culoarea apusului
pe retină.

Cumva nu aparținem și ne tragem de rădăcini
după origini
Ne cățărăm pe cordonul ombilical să vedem
lumea pierdută prin ochi de copil...