Muge un tren în gară, la intrare
Se face vâlvă, poporu-i nebun
După vacanța ce se numește mare
Rămâne amintirea culeasă de pe drum

Soarele topește cărbunele sub care se ascunde
Fierul încins ce ne arată calea
Peronul stă pustiu, fiorul fricii pătrunde
Risipa mulțimii ți-aduce supărarea

O femeie aleargă, grăbită, în urma unui vagon
Viteza crește precum umbra
Se-ndepărtează în sforăit domol
Cu mâinile încrucișate cuprinde goliciunea

ÃŽn urechi acum se mai aude
Èšiuitul ce vestea venirea
Cu pas de uriaș, în ritmuri surde
Alunecă pe gheața verde fericirea

Pe geana de funinge pictată lângă frunte
Pe ochii ce se zbat în valuri
Se-așează tăcerea ca-ntr-un vârf de munte
Visezi la alte idealuri