Rămâi vițel la poarta nouă,
Privind uimit gardul măreț.
Dulăul ce te rupe-n două,
De nu vei fi simplu drumeÈ›.

Și încerci a cere cumva milă,
De după gardul cel măreț,
Vei fi privit numai în silă,
De-ai îndrăznit să ceri nutreț.

Te vei târî sleit de vlagă,
Înfometat grăbindu-ți pașii,
Dar nimeni seama azi nu bagă.
Trăit-au pururi lașii!

Rămâi vițel la poarta nouă,
Privind la omul cel modern,
Tot mai puțin azi plouă,
Iar norii pulberi cern.

Și apele învolburate,
Se varsă peste maluri,
Spălând mulțimea de păcate,
Așa trecut-au valuri!

Piramida-i calculată,
Măreață e de-a pururi.
Vârfu-i sus și baza-i lată,
Așa trecut-au valuri!

Echilibrul ne-a lipsit,
Miezul care ne susține,
Mijlocul n-a fost iubit,
Nici astăzi nu e bine.

Credința doar pe buze,
Cu fast și măreție,
Mulțime doar de scuze,
Slăvită împărăție!