Sub cruci de lemn, pământul reavăn
Ascunde suflete trecute
Se joacă soarta ca-ntr-un leagăn
Cu țipetele noastre mute

Mă scol cu gândul să trăiesc
Așa e dimineața
Dar la culcare-mi amintesc
Ce crudă este viața

Din lacrimi izvorăsc pâraie
Ce curg prin suflete pustii
Iar sărătura în șiroaie
Usucă morții, încă vii

Armate sobode, rănite
Agonizează-n cimitire
Și udă crucile sădite
De cei trecuți în nemurire

Războiul vieții nu-i de ieri
Și nu rănește, ci omoară
E luptă fără prizonieri
E lupta noastră seculară!