I

Astăzi nu e o zi ca oricare alta

îți poate părea așa, dar dacă închizi ochii,

îți întinzi brațele larg

răsfirându-ți degetele,

inspiri de două ori adânc -

până simți că-ți plesnesc plămânii -

bineînțeles, toate astea în fața ferestrei

ai să observi

că astăzi, pentru tine,

s-au deschis cerurile

vezi bine,

Astăzi nu e o zi ca oricare alta

II

În treapta a doua vei petrece puțin timp - aici stai întinsă pe bucata de iarbă

crescută din sufletul meu

și trebuie doar să asculți

curgerea apei

peste puțin timp, duhurile pădurii vor veni alergând

cu picioarele goale

în învîrti

jurul vor

un tău

dans b e zm e t ic.

E felul lor de-a participa

la deschiderea cerurilor.

Tu, bineînțeles, vei fi tot cu ochii închiși -

din treapta întâi -

așa că vei simți doar atingerea părului lor

despletit

desigur, nu vei putea ști asta,

dar, pentru tine

- te asigur -

și-au scos toate

florile împletite din păr

III

Au mai rămas acum doar câteva pietre

- câteva le-am cules eu deja pentru tine -

pe care trebuie să le găsești.

Ca să le recunoști:

- fiecare și-a crescut flori

- între spărturile timpului

flori care-ți poartă, toate, invariabil

- numele

tu fiind însă tot cu ochii închiși

- din primele două trepte -

va trebui să le recunoști

după miros.

nu uita

- brațele sunt în continuare întinse,

degetele răsfirate -

după ce le-ai recunoscut

trebuie să le lași acolo

dar fără regrete

vă veți reîntâlni de acum

de fiecare dată

la deschiderea cerurilor

Vezi bine, deci,

astăzi nu e o zi ca oricare alta

IV

Acum trebuie să te așezi cât mai comfortabil

în mijlocul camerei

cu fața spre răsărit

fiindcă e dimineață și soarele vrea să-ți mângâie fața

brațele rămân deschise,

ca să ne poți primi -

suntemtoțistrânșiînjurultău,

duhuri puțin străvezii

prin care vezi orașe luminate,

noaptea.

cascade mici, puțin zgomotoase.

poienițe cu flori minuscule,

fără miros

șoapte tomnatec adunate toate

într-o cutie mică, muzicală,

de la care, bineînțeles, s-a pierdut

O casă veche, cheia.

la care poți ajunge numai peste un pod

È™ ub red.

două bucăți de hârtie mototolită cu un scris ilizibil...

așa cum suntem,

trebuie să ne prinzi

pe toți o dată în brațe

și să ne ții acolo

până la nesfârșit

V

Ai ajuns la treapta cea mai ușoară

ai voie acum, fiindcă e dimineață,

să-ți bei cafeaua,

în bucătărie, bineînțeles

ți-am lăsat pe masă două țigări

gata aprinse

fumează-le în tihnă, pe rând

vor sta cuminți să te aștepte.

Cafeaua, la fel, am suflat în ea

să nu fie foarte fierbinte

fereastra e și ea deschisă - să iasă fumul

Deci tu nu trebuie să faci nimic

decât să prinzi cu degetele dimineața asta

și să-ți îndulcești cu ea cafeaua

fiindcă, vezi bine,

Astăzi nu e o zi ca oricare alta.

VI

Aici este treapta în care te facem să râzi

suntem îmbrăcați toți în saltimbanci și clovni

și - trebuie să ne ierți lipsa de experiență -

facem tumbe în jurul tău

puțin cam neîdnemnânatic

a

și h o ti

c.

tu nu poți să ne vezi

dar trebuie să mă crezi că suntem toți înfășurați în panglici colorate,

avem fețele vopsite în culorile teatrului

și te luăm cu toții, pe rând,

în dans

Cu toate astea, azi, poate fi o zi

ca oricare alta

VII

Aceasta este treapta somnului

strecurat printre pleoape

aici, cu mulți ochi deschiși

pe diafragmă

poți să-ți privești pulsul interior

să pășești desculță pe iarba crescută din vintre

cu grijă, să nu te tai în cioburile de oglindă

risipite peste tot.

Aici nu există poduri întinse peste râuri

așa că, inevitabil, vei zbura pe deasupra

aici lumina nu se lovește de pereți,

trece prin ei

și prin palmele tale

aici cărăușii

îți poartă visele cu grijă,

colete de dimensiuni variabile

pe care invariabil va scrie "FRAGIL"

aici nu te poți pierde

fiindcă drumurile - infinit de multe -

șoptesc în limbi uitate

ritualuri de trecere.

VIII

Aici ai de străbătut un drum

nu e numai o treaptă

e același drum dintotdeauna

care se repetă -

fără îndoială, spiralic -

asta nu înseamnă că nu se va termina niciodată,

ba mai mult,

ajunsă la capăt,

vei vedea că ți-ai atins

marginea de vest a cochiliei

când te vei întoarce, însă,

vei descoperi că drumul e un labirint

a cărui ieșire n-ai s-o găsești vreodată

așa că ai să te pornești s-o cauți -

trebuie că e o zi ca oricare alta -

te așezi cuminte - ochii tot închiși

mâinile larg deschise -

și-ți aprinzi focul - în lipsa firului roșu -

încălzește-ți, deci, mîinile

în modul cel mai perfect posibil

IX

Fără-ndoială ai ajuns la capătul puterilor

e deja târziu

în cameră s-au aprins stelele

perdelele încă nu le-ai tras

mai stai puțin să asculți musonul.

În treapta asta, deci, te odihnești

respiri de trei ori câte trei

și te transformi în praful de pe tălpile uriașului

care tocmai s-a trezit

și-și aranjează cămașa de noapte

stai un timp acolo,

cât să, vezi bine, că astăzi, clar nu e o zi ca oricare alta -

și aluneci încet pe boarea

de vânt răcoros, tomnatec

ce te ridică până la razele de pe pervaz.

desigur - va trebui din nou să mă crezi -

[fiind tot cu ochii închiși]

acum ești un bob de lumină.

X

Am vrut să fie 28 de trepte

dar ce număr e ăsta?!?!

Așa că m-am răzgândit,

au să fie doar zece

puteau la fel de bine, oricum,

să fie o mie și una -

de vieți într-o coajă de nucă -

dar timpul a zburat

ca o față de masă

desprinsă de pe sfoară -

și fiindcă acum s-au strâns toate la un loc -

sub ceruri deschise,

duhuri desprinse dintr-un dans bezmetic

printre flori crescute dintre pietre scrijelite

cu un scris ilizibil

dimineața, la cafeaua

îndulcită în culorile teatrului

care ar fi trebuit să dezlipească somnul

pierdut la marginea de vest

în labirint

o dată cu praful

de pe tălpi -

acum poți deschide ochii!

Ești pregătită să treci peste O Anumită Zi

E oricum, nu(?) o zi ca oricare alta

28 Septembrie 2005