desigur paharul acela e din sticlă
ca și când dragostea unei lumi aproape întregi pleacă acasă
îmi place când zâmbești și atât
sunt doar un străin îmbrăcat în hainele unui șeic
acela care te-ar fi putut iubi
o să învăț să te uit

frumoasă


apoi în dimineața primului cuvânt ai căutat pierdut bărbatul
numai gutuii înfloreau din ger închipuirea unui alt și de la capăt
el
atlantul