aștepta ghemuită cu bărbia
rezemată de genunchi

razele furișate pe geam
decojeau privirea atârnată de colțuri

liniștea ca un vârtej sorbea
din aerul puțin

și ea care nu s-a atins
niciodată de carne

desena cu degetul arătător un trup
în mijlocul cercului

(ca să nu uite locul din care a pornit)

ziua își tapeta interiorul cu aburi...